Elisabeta Lipa

Astăzi, în plenul Camerei Deputaților, s-a votat proiectul de lege privind instituirea anului 2027 ca „Anul Ilie Năstase” în sport, așa cum 2026 este Anul Nadiei Comăneci.
Le mulțumesc colegilor mei că, prin votul lor, pentru al doilea an consecutiv, omagiem o legendă a sportului mondial – unicul Ilie Năstase, primul număr 1 mondial și singurul jucător de tenis din România care a câștigat Turneul Campionilor și 7 turnee de Grand Slam. Va fi foarte greu ca, în următorul secol, un jucător român să-l egaleze. România nu duce lipsă de valori, ci doar de felul în care știe să le prețuiască.
Uneori, cei care nu au scris istorie își permit să o judece, uitând că respectul nu se votează, ci se câștigă. Este ușor să pui sub semnul întrebării o legendă atunci când nu ai construit nimic care să dăinuie în timp.
Și, pentru că unii dintre colegii noștri au declarat de la tribuna Parlamentului că nu sunt de acord cu omagierea inegalabilului Ilie Năstase, le recomand să vizioneze filmul dedicat lui – „Nasty”, unde vor putea auzi și vedea ce spun despre el marile personalități ale lumii.
Din păcate, în plen au existat și voci care au ales să minimalizeze această inițiativă, catalogând-o în mod rușinos drept „chermeze, chiolhanuri și sifonării de bani publici”. Astfel de declarații nu spun nimic despre Ilie Năstase, ci spun totul despre cei care le fac.
Într-un context în care sportul românesc traversează o perioadă critică – cu un buget insuficient de doar 560 de milioane de lei, cu federații care funcționează la limită și fără premiere pentru performanțe internaționale – avem cu atât mai mult nevoie de modele autentice.
Iar pentru că respectul pentru performanță trebuie să rămână o lecție pentru toți, amintesc cuvintele lui Octavian Bellu, cel mai titrat antrenor din istoria gimnasticii:
„Oamenii care au succes fac ceea ce trebuie, ceilalți fac ceea ce știu.”
România are nevoie de respect, de memorie și de recunoștință.
Iar legendele nu se votează. Se onorează!