Elisabeta Lipa

Aseară, la o nuntă frumoasă, privind mirii și emoția din ochii lor, am simțit cum timpul s-a întors pentru o clipă…la începuturile noastre. ❤️
Era februarie 1984, în cantonamentul de la Piatra Arsă. Acolo a început povestea noastră. Ne-am cunoscut, apoi ne-am reîntâlnit într-o sâmbătă seară, în București. Eu nu împlinisem încă 20 de ani, iar Cornel avea 24.
După aurul olimpic de la Los Angeles, ne-am revăzut din nou la repetițiile pentru defilarea de 23 August. Și, fără să știm atunci, Dumnezeu ne așeza deja pe același drum pentru tot restul vieții.
L-am invitat pe Cornel acasă. Și bine am făcut… 😁
Aveam un apartament mic, de două camere, primit de la CS Olimpia București. Acolo ne strângeam sâmbăta, cu Marioara Popescu, Mihaela Armăsescu și ceilalți dragi sufletului nostru. Făceam două torturi, râdeam, visam și trăiam frumos, simplu și adevărat.
Au trecut 42 de ani de atunci.
Ani în care am învățat că adevărata binecuvântare nu este doar să iubești, ci să rămâi alături de omul care îți este suflet pereche, indiferent de timp, încercări sau anotimpurile vieții.
Copiii cresc și își urmează drumul lor, dar cea mai mare liniște este să privești lângă tine și să vezi că omul cu care ai pornit la drum încă îți este acasă.
Sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru această binecuvântare. ❤️