Elisabeta Lipa

Am participat, astăzi, la Forumul de evaluare a rezultatelor obținute de România la Jocurile Olimpice de la Paris, organizat de COSR.
Mesajul meu a fost unul de responsabilizare și mobilizare, pentru că pregătirea noastră trebuie să susțină ritmul intens al efortului sportivilor români care trebuie să își câștige locul pentru Jocurile Olimpice de la Los Angeles.

“ Domnule președinte al COSR, Mihai Covaliu
Stimată doamnă consilier prezidențial, Cătălina Galer
Domnule șef al Cancelariei Primului-Ministru, Alexandru-Mihai Ghigiu,

Dragi colegi,

Mulțumesc pentru invitația de a participa la acest Forum, pentru a face bilanțul unei activități de patru ani. Dar, pentru că nu suntem contabili, aș vrea să nu ne limităm nici la aritmetică, nici la măsurători ale performanței.

Am venit, aici, ca președintă a Agenției Naționale pentru Sport, după aproape o jumătate de secol de viață dedicată zi de zi de zi sportului, ca să ne reamintim, împreună, cine suntem și ce avem de făcut.

Privind la Jocurile Olimpice de la Tokyo, unde România, cu cele 4 medalii cucerite, abia a ajuns pe locul 47 pe națiuni, pare că la Paris am atins un nivel înalt de performanță, cu un loc 23 adus de cele 9 medalii câștigate de sportivii noștri. Dacă luăm ca reper canotajul, înotul, gimnastica și halterele, am putea crede că aici regăsim și cele mai mari speranțe pentru Jocurile Olimpice de la Los Angeles, de peste patru ani.

Dar, pentru mine, ca sportiv, Los Angeles înseamnă prima medalie de aur, pe care am câștigat-o in dublu vâsle, împreună cu Marioara Popescu. Nu vreau să insist asupra medaliilor de aur pe care canotorii români le-au cucerit încă de atunci pentru România, pentru că am observat cât de mult îi irită pe unii. Dar dacă vrem ca sportivii români să strălucească din nou la Los Angeles, după 40 de ani, aș vrea să mă asigur că nu am uitat ce înseamnă, de fapt, Jocurile Olimpice.

În primul rând, Respect! Respect pentru sportivi, respect pentru reguli, respect pentru performanța obținută prin muncă.

În al doilea rând, Jocurile Olimpice înseamnă Excelență. Să dai, ca sportiv, tot ce ai mai bun din tine, pe terenul de sport, zi de zi, an de an.

În al treilea rând, Prietenia susține, prin legăturile dintre sportivi, dintre comunități, acest set de valori, în care adevărul, solidaritatea, pacea, înțelegerea și spiritul de competiție generează cea mai frumoasă și înaltă conexiune dintre oameni.

Spiritul olimpic pătrunde, astfel, în întreaga echipă, în sportivi, antrenori, staff tehnic, personal medical, federațiile de specialitate și toți acei specialiștii care contribuie la pregătirea viitorilor campioni. Această energie extraordinară devine atât de puternică, încât ajunge la fiecare suflet conectat la mișcarea olimpică.

Așa simt eu mișcarea olimpică, așa am simțit ca sportiv și sunt convinsă că și dumneavoastră, ca foști sportivi, ați simțit și încă simțiți la fel.

Cum am ajuns, azi, să ne uităm doar la o mână de oameni care mai pot ridica tricolorul pe acordurile Imnului Național la Jocurile Olimpice? Ei bine, dragi colegi, poate că spiritul olimpic s-a relaxat cam prea mult în inimile unora dintre cei care azi au datoria să sprijine înalta performanța.Flacăra olimpică arde degeaba într-un recipient strălucitor, dacă nu rămâne aprinsă zi de zi în bazele de antrenament, în birourile managerilor, în competițiile europene și internaționale la care participăm.

Pentru asta avem nevoie de modele, iar cele mai bune modele pentru generațiile de azi nu sunt doar cei care au scris istoria sportului românesc în ultimele decenii, ci mai ales cei care sunt azi în fața noastră, cu zâmbetele victoriilor recent obținute la Paris. Degeaba îi întâmpinăm cu flori la aeroport la sosire, dacă respectul datorat performanțelor lor extraordinare este umbrit de noile sporturi naționale, care au înlocuit oina, adevăratul nostru sport național cu aruncatul cu noroi sau uitarea, ignorarea, bagatelizarea, batjocura.

Vrem respect pentru performanța olimpică? Vrem să transformăm copiii din școlile de azi în următorii campioni olimpici? Haideți să arătăm respect pentru cei care și-au câștigat acest drept prin muncă, prin rezultate, mai ales că sunt tot mai puțini. Diamantele sunt scumpe pentru că sunt rare, ele nu pot fi tratate ca o sticlă de bere aruncată în parcarea unui mol.

Dragi colegi,

Mă uit, azi, în ochii dumneavoastră căutând răspunsul la întrebarea: cum facem împreună ca sportivii noștri să atingă excelența? Eu știu răspunsul la această întrebare și sper că și dumneavoastră îl știți. L-am găsit împreună ca sportivi, avem datoria să-l găsim și să avem curajul de a-l spune public. Zi de zi. Ca și cei care se antrenează permanent, cu dorința de a străluci pentru țara lor.

Fetița plecată de la țară, din Botoșani, acum 45 de ani, care a reușit, prin muncă, alături de generații de antrenori, staff tehnic, medici, personal din federație, să lăcrimeze de bucurie, de mai multe ori, strângând la piept aurul olimpic, vrea să ofere această șansă fiecărui băiat, fiecărei fetițe, din fiecare sat, din fiecare oraș. Putem construi această șansă împreună, cu un efort comun, responsabil, de echipă, în care să ne respectăm cu adevărat ca parteneri.

Hai, România, să ținem împreună aprinsă flacăra performanței olimpice!”